Simion Barnutiu: un nume care rezonează cu putere în istoria românilor din Transilvania. Nu doar un profesor remarcabil, ci un adevărat regenerator al spiritului libertății naționale, Barnutiu a fost o forță a naturii, un catalizator al evenimentelor din 1848. Prima sa manifestare a acestui spirit incandescent a fost promovarea limbii române în învățământ. Imaginează-ți studenții, fascinați de prelegerile sale despre dreptul naturii, în limba română, atât de captivantă încât ,,se dedara a invata romaneste”. Aceasta este o simplă scânteie, o mărturie a pasiunii lui Barnutiu pentru limba maternă.
Un conflict care a aprins flacăra revoluției. Excluderea unui seminarist de la o ceremonie religioasă în 1843 a fost declanșatorul unui conflict mult mai amplu. Iritați, studenții s-au revoltat, iar Barnutiu, solidar cu ei, s-a confruntat cu episcopul Ioan Lemeni. Această luptă nu era doar pentru studenți, ci pentru apărarea cauzei lui Dumnezeu, a unui cler asuprit și a moralității unui popor întreg, așa cum însuși Barnutiu declara. Un aspect crucial: el vedea în acest conflict o bătălie pentru salvarea naționalității românești.
Exilat, dar nu înfrânt. Exclus de la catedră în 1845, Barnutiu a plecat de la Blaj cu inima grea, dar semințele libertății pe care le plantase continuau să germineze în sufletele foștilor săi elevi. La Sibiu, unde se înscrie la Academia Sâsescă de Drept, munca lui asiduă și carisma sa l-au transformat într-un punct focal al elitei românești. Faima lui se răspândea precum o flacără, atragându-i pe „barbatii mai de frunte ai poporului roman”, fascinați de entuziasmul său patriotic. Era un atlet al romanismului, un om al cuvântului puternic, care aprindea curajul în inimile celor din jur.
1848: Anul renașterii. Însă 1848 a fost anul în care spiritul lui Barnutiu s-a revărsat asupra Transilvaniei. Când valul libertății s-a revărsat peste Europa, Barnutiu era pregătit. Împăratul austriac, deși mulțumise ungurii convocând Dieta de la Cluj, nu a inclus uniunea Transilvaniei cu Ungaria pe agenda principală. Această decizie a declanșat proteste violente din partea maghiarilor, care amenințau cu moartea pe oricine se opunea uniunii. Opinia publică românească era divizată. În această atmosferă de incertitudine, Barnutiu, ca un far în furtună, a jucat un rol crucial.
Proclamația care a unit un popor. În noaptea de 24 martie 1848, Barnutiu a dat naștere unui document esențial: proclamația către neamul românesc din Transilvania. A fost un act de curaj și un moment esențial în istoria națiunii. Într-o viziune coerentă, Barnutiu și-a expus ideile, inclusiv necesitatea unui congres național român, a eliminării iobăgiei, a libertății naționale prin reprezentare în Dietă și a respingerii oricărei uniuni cu Ungaria până la recunoașterea deplină a națiunii române. Această proclamație a devenit o busolă pentru mișcarea națională română, propagându-se cu o viteză extraordinară, cu ajutorul tinerilor studioși din Sibiu, Blaj, Brașov și din alte orașe.
Adunarea de la Duminica Tomii: triumful lui Barnutiu. Punctul culminant al acestei perioade intense a fost Adunarea de la Duminica Tomii din 30 aprilie 1848. Acolo, Barnutiu, primit ca un erou, a vorbit despre drepturile românilor, despre limba, legea și obiceiurile lor. Discursul său a cuprins inimile tuturor, evocând sentimente de unitate și speranță. Era o revelație: mesajul său concis și clar le-a transmis românilor că sosise timpul pentru emancipare, pentru recâștigarea drepturilor lor ca națiune. A fost un moment de renaștere națională, marcat de entuziasm și de încredere în viitor.
Un apel către acțiune. Adunarea de la Duminica Tomii a fost încheiată cu un apel către români de a se reuni pe 15 mai, un moment de unificare crucial. Barnutiu, prin cuvintele și faptele sale, a adus speranță, a aprins flacăra revoltei, a contribuit la formarea sentimentului național roman. El rămâne un model de patriotism autentic, de sacrificiu pentru idealele libertății și unității naționale.
Moștenirea lui Barnutiu. Simion Barnutiu nu a fost doar un simplu participant la revoluția de la 1848, ci unul dintre cei mai importanți arhitecți ai acesteia, un adevărat apărător al cauzei românești. Moștenirea sa de patriotism autentic continuă să inspire, servind ca un exemplu de curaj, devotament și perseverență în lupta pentru libertate.
